Vegeţatiile veneriene sunt leziuni cutanate sau mucoase determinate de anumite tipuri de papilomavirusuri (HPV), dobândite prin contact sexual. Unele dintre aceste tipuri sunt cunoscute a favoriza apariţia cancerelor de piele sau de mucoase în zona genitală. Cel mai frecvent cancer indus de HPV în zona genitală este carcinomul de col uterin, de aceea prevenirea, tratarea şi supravegherea acestei infecţii este foarte importantă.
Leziunile caracteristice HPV apar la bărbat la nivelul pielii penisului, scrotului, zonelor adiacente celei genitale iar la femeie se localizează în zona vulvei, vaginului şi colului uterin. Infecţia sepoate localiza şi la nivelul mucoasei uretrale, anale şi perianal. În funcţie de tipul virusului, localizarea şi unele caracteristici individuale, leziunile au aspecte diferite, dar în general au următoarele caracteristici: sunt excrescenţe de consistenţă moale, cu suprafaţă netedă sau neregulată, uneori conopidiforme, fiind de culoarea pielii sau având culoare roz sau brună. Leziunile pot să apară şi la nivelul mucoasei bucale, în urma unui contact sexual oral.
Diagnosticul infecţiei cu HPV se bazează pe aspectul leziunilor, dar pentru a identifica tipurile virale cu risc de a induce cancerul este necesar un test numit genotipare.
Tratamentul vegetatiilor veneriene constă dintr-o gamă variată de metode, aplicabile în funcţie de caracteristicile clinice ale infecţiei. Tratamentul acestei afecţiuni trebuie iniţiat şi supravegheat de medicul specialist. Există mai multe metode prin care pot fii îndepărtate vegetaţiile veneriene, constând în general din distrugerea acestora prin mijloace fizice (cauterizare, laser-terapie, îngheţare) sau chimice (aplicare de substanţe care determină dispariţia leziunilor).
Electrocauterizarea înseamnă distrugerea leziunilor prin generarea de căldură cu ajutorul curentului electric printr-o ansă metalică aplicată local. Această metodă necesita anestezie locală prealabilă. Crioterapia este utilizarea de azot lichid, care, odată ajuns în contact cu leziunea, determină îngheţarea acesteia. Această metodă nu necesită anestezie locală, dar poate fii nevoie de mai multe şedinţe pentru înlăturarea totală a leziunilor. Substanţele care pot fi aplicate local sunt numeroase. Acestea includ: podofilina, podofilotoxina, acidul tricloracetic, imiquimodul. Aplicarea acestora produce distrucţia leziunior, cu aparitia de eroziuni, precum şi eventuala inflamaţie a pielii din jurul leziunilor. Aceste efecte adverse sunt reversibile.
Preventia infecţiei constă în primul rând dintr-un comportament sexual prudent, precum şi din educaţia sexuală a persoanelor la risc pentru dobândirea acestei infecţii. Sunt disponibile vaccinuri împotriva tipurilor virale implicate în apariţia cancerului de col uterin. Acestea se adresează persoanelor de sex feminin care încă nu şi-au început viaţa sexuală.
*