Infectiile vaginale
reprezinta unul dintre cel mai frecvente motive de prezentare la medicul ginecolog.
Cel mai afectat segment este reprezentat de populatia feminina tanara, fiind necesar un diagnostic corect si un tratament corespunzator.
Netratate la timp, infectiile vaginale se pot complica usor si rapid, putand duce pana la infectii genitale inalte cu afectare grava a organelor genitale feminine.
In mod fiziologic, la orice femeie, la nivelul vaginului exista glande care produc o cantitate minima de lichid.
Pe langa acest lichid exista si o flora bacteriana normala. Impreuna, acestea constituie secretia vaginala normala care ajuta la curatarea vaginului, lubrefierea sa si prevenirea infectiilor.
In mod normal secretia vaginala nu miroase, este inodora, si are un aspect clar sau usor laptos.
Flora bacterina vaginala normala este formata de:
– microorganisme facultative cum sunt lacotobacilii (bacilii Doderlein), corinebacterii, streptococi, E. Coli, stafilococ epidermidis, tulpini izolate de candida;
– microorganisme anaerobe cum sunt: peptococul, peptostreptococul, specii bacteroides.
In cazul unui dezechilibru al acestui complex se pot dezvolta microorganisme patogene care vor conduce la infectii.
Factorii care pot conduce la aparitia infectiilor vaginale sunt:
– parteneri sexuali multiplii;
– antibioticele;
– folosirea anticonceptionalelor;
– sarcina;
– irigatiile vaginale excesive;
– produsele de igiena feminina;
– sapunurile parfumate;
– tampoanele sau obiecte straine introduse intravaginal;
– cancerul de col uterin (foarte rar)
Exista mai multe tipuri de infectii vaginale:
– Vaginoza bacteriena – cel mai frecvent determinata de Gardnerella vaginalis;
– Candidoza vaginala – determinata frecvent de Candida albicans;
– Infectia cu trichomonas
Simptomele care indica aparitia infectiei vaginale sunt:
– cresterea secretiei vaginale;
– modificarea culorii (de exemplu in verde la infectia cu trichomonas) sau a mirosului secretie vaginale;
– iritatia, pruritul (mancarimea) sau senzatia de arsura in interiorul sau in jurul vaginului;
– sangerare usoara in lipsa menstruatiei.
Diagnosticul corect va fi stabilit de catre medicul ginecolog in urma examenului clinic care poate fi insotit de examenul microscopic al secretiei vaginale.
Tratamentul trebuie particularizat in functie de simptome si rezultatele testelor de laborator si prescris de catre medicul ginecolog.
Tratamentul consta in administrarea de ovule cu antibiotice uneori fiind necesara si administrarea orala de antibiotice din aceeasi clasa. De cele mai multe ori este necesara si tratarea partenerului.
Infectiile vaginale netratate pot conduce la boli inflamatorii pelvine, bartholinite, infectii urinare.
Pentru prevenirea infectiilor vaginale se pot aplica cateva reguli de igiena:
– dupa utilizarea toaletei stergerea se face din fata in spate adica dinspre regiunea genitala spre regiunea anala;
– lenjeria sa fie de bumbac;
– evitarea pantalonilor si a ciorapilor stramti, a lenjeriei tanga;
– evitarea costumelor de baie sau costumelor sport umede purtate timp indelungat;
– irigatiile vaginale se fac doar la indicatia medicului ginecolog;
– baie sau dus zilnic cu uscarea regiunii genitale prin tamponare.