Suflurile cardiace (suflu sistolic) la copii

Suflurile cardiace (cunoscute generic sub denumirea de „suflu sistolic”) sunt frecvent întâlnite în practica pediatrică și reprezintă cea mai frecventă cauză de prezentare la medicul cardiolog pediatru. Uneori acestea apar fără un motiv cunoscut și nu cauzează nici o problemă. Alteori suflurile cardiace indică o problemă cardiacă. Tratamentul poate include medicație, schimbarea stilului de viață sau chirurgie, dar nu este întotdeauna necesar.

Ce este un suflu sistolic?

Suflul cardiac este un sunet „șuierator” care se aude în plus în timp ce medicul ascultă bătăile inimii cu stetoscopul. În mod normal, sunetul pe care medicul îl aude la ascultarea inimii trebuie sa aibe 2 componente, asociate cu închiderea valvelor de la nivelul inimii (primul reprezintă închiderea valvelor atrioventriculare – mitrala și tricuspida, iar al doilea reprezintă închiderea valvelor semilunare – aortică și pulmonară).

Nota personală: deși popular toate suflurile cardiace sunt denumite sufluri sistolice, acest lucru nu este în intregime corect. Suflul este, asa cum am zis și mai sus, un zgomot șuierator ce se aude cu stetoscopul în plus față de zgomotele cardiace normale. Termenul de suflu sistolic indica momentul din ciclul cardiac în care se aude suflul (adică un suflu ce se aude în sistolă). Pe scurt, un ciclu cardiac are faza de contracție a mușchiului cardiac (sistola) și una de relaxare (diastola). Prin urmare, în funcție de momentul în care medicul aude suflul cardiac (sistolic, diastolic sau continuu – sistolo-diastolic), acesta poate stabili o cauză probabilă a suflului. De aceea, încadrarea tuturor suflurilor ca sufluri sistolice este incorectă. Totuși, având în vedere împământenirea termenului de „suflu sistolic”, acesta este acceptat a fi folosit în viața de zi cu zi pentru a descrie orice suflu cardiac, în afara lucrărilor științifice de specialitate.

Clasificarea suflurilor cardiace:

Clasificarea suflurilor cardiace în funcție de diferite caracteristici, permite stabilirea unei posibile cauze a acestora și a indicațiilor ulterioare, cum ar fi necesitatea consultului unui cardiolog pediatru.

În funcție de perioada din ciclul cardiac în care se aud:

– Suflu sistolic
– Suflu diastolic
– Suflu sistolo-diastolic (continuu)

În funcție de intensitate:

– Gradul 1: slab perceptibil;
– Gradul 2: slab, dar ușor de auzit cu stetoscopul;
– Gradul 3: moderat, ușor de auzit cu stetoscopul, dar neînsoțit de freamăt;
– Gradul 4: puternic, asociat cu freamăt;
– Gradul 5: se aude chiar și dacă stetoscopul abia atinge pielea;
– Gradul 6: se aude la apropierea stetoscopului de torace.

În funcție de localizarea suflului: stânga/dreapta, superior/inferior

– Marginea stânga a sternului, in portiunea inferioara (focarul tricuspidian)
Sistolic: suflu benign (inocent) sau care sugerează un defect septal ventricular, regurgitatie tricuspidiana, stenoza aortică subvalvulară sau cardiomiopatie hipertrofică (prin manevra Valsalva suflul sistolic ejectional crește în intensitate în cardiomiopatia hipertrofica și scade în intensitate în stenoza aortică subvalvulară);

Diastolic: suflurile diastolice pot avea drept corespondent regurgitații valvulare aortice sau pulmonare sau o stenoză tricuspidiană.

– Marginea stanga a sternului, in portiunea superioara (focarul pulmonar)
Sistolic: poate fi benign sau poate ridica suspiciunea unei obstrucții a tractului de ejecție al ventriculului drept (stenoza pulmoanară) sau a unei stenoze pulmonare relative prin supraîncărcare volemică a ventriculului drept (ex: defect septal atrial – DSA);

Diastolic: poate să indice o regurgitație aortică sau pulmonară; un suflu continuu, sistolo-diastolic, apare în cazul persistenței de canal arterial (PCA) sau a unei fistule de arteră coronară.

Marginea dreapta a sternului, in portiunea superioara (focarul aortic) – suflul sistolic este dat de obstrucții ale tractului de ejecție al ventriculului stâng (stenoza aortică) sau de stenoza aortice relative asociate cu stări hiperkinetice.

Apexul cardiac (focarul mitral de auscultatie) – suflurile sistolice sunt asociate cu regurgitația mitrală, pe când cele diastolice sunt în strânsă corelație cu stenoza mitrală.

Suflul Still este un suflu cardiac cu intensitate maximă la marginea stângă a sternului, în porțiunea inferioară și la nivelul apexului cardiac, audibil mai bine în decubit dorsal. Acesta se accentuează în stări hiperdinamice (febră, anemie, hipertiroidism, exerciții fizice, perioade de creștere rapida precum adolescența, anxietate, sarcină) si nu depășește gradul 1 sau 2 și dispare în adolescență.

Evaluarea si diagnosticul suflurilor cardiace

Având în vedere că suntem în era medicinei personalizate, fiecare investigație solicitată trebuie atent cântărită din punct de vedere risc-beneficiu și cost-eficiență. Deoarece suflurile anorganice (benigne) sunt extrem de frecvent întâlnite, iar prevalența bolilor cardiace congenitale este redusă, nu se poate efectua screening ecocardiografic tuturor copiilor care prezintă, la un moment dat, un suflu sistolic.

Prin urmare, anamneza, alături de o evaluare clinică amănunțită ar trebui fie pe primul loc în evaluarea unui pacient cu suflu cardiac. Trebuie insistat asupra antecedentelor personale fiziologice și patologice, începând cu evaluările intrauterine (ecografia fetală care poate detecta multiple malformații cardiace cianogene sau necianogene). De asemenea, un aspect important este reprezentat de identificarea factorilor de risc care pot influența dezvoltarea fătului și apariția malformațiilor cardiace. Dintre aceștia, enumerăm: preeclampsia, fenilcetonuria, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială gestațională, obezitatea, afecțiuni tiroidiene, colagenoze, epilepsie, vârsta maternă > 40 ani, abuzul de alcool sau droguri, medicația mamei (IECA, acid retinoic, AINS, fenitoina, litiu, etc), infecțiile materno-fetale (rubeola, gripa), prematuritatea sau tehnicile de reproducere asistată (FIV). Totodată, numeroase sindroame genetice se pot asocia cu defecte cardiace, precum sindromul Down, Edwards, Patau, Turner, DiGeorge, Williams, Alagille, CHARGE, Costello, Ehlers-Danlos, Holt-Oram, Leopart, Marfan, Noonan, neurofibromatoza, ataxia Friedreich, mucopolizaharidozele sau distrofia musculară Duchenne.

La fel de important este si istoricul familial al pacientului (antecedentele heredocolaterale), fiind stiut ca riscul unui pacient de a avea o malformatie cardiaca este mult mai mare daca o ruda de gradul I prezinta un defect cardiac congenital.

Vârsta pacientului este un criteriu de bază în evaluarea suflurilor cardiace. În perioada neonatală, un suflu audibil în primele 6 ore de viață este asociat de obicei cu o valvulopatie, pe când un suflu audibil după primele 6 ore este mai degrabă asociat cu leziuni precum defect de sept atrial, defect de sept ventricular sau persistenta de canal arterial. Pe de altă parte, la copiii cu vârsta de peste 1 an, suflurile cardiace sunt adesea benigne (inocente), dar pot fi produse și de stenoza valvelor aortică sau pulmonară, regurgitații atrioventriculare sau defecte de sept atrial. Nu trebuie neglijat nici un suflu cardiac nou apărut, în contextul unui istoric recent de faringită streptococică.

În evaluarea unui copil cu suflu cardiac, simptomele îngrijoratoare sunt reprezentate de dificultăți respiratorii, transpirații intense, falimentul creșterii, dificultăți de alimentație la sugari și sincopa și durerea toracică la copiii mai mari.

Examinarea aparatului cardiovascular cuprinde atât analiza atentă a semnelor vitale (frecvența cardiacă, ritmul cardiac, pulsul periferic și tensiunea arterială măsurată atât la membrele superioare, cât și la cele inferioare), cât și examinarea cordului prin inspecție, palpare, percuție și auscultatie. Câteva dintre modificările care pot apărea la examenul aparatului cardiovascular sunt:
– puls slab perceptibil la nivelul arterelor femurale – Coarctatie de Aorta
– puls slab perceptibil difuz – debit cardiac scăzut întâlnit în disfuncții miocardice, tamponada cardiacă, leziuni obstructive sau pericardita constrictive
– șoc apexian vizibil – leziuni ce supraîncarcă ventriculul stang (regurgitatie mitrală sau aortică sau sunt stânga-dreapta mare).

În situația în care un copil prezintă un suflu cardiac care întrunește caracteristicile de mai sus, pentru a fi siguri că nu necesită investigații suplimentare, pacientul trebuie să îndeplinească urmatoarele condiții:
– absența oricarei alte anomalii decelabile la examenul clinic
– absenta simptomelor
– istoric negativ de afectiuni care pot fi asociate cu boli cardiace

Dacă nu sunt îndeplinite CONCOMITENT toate aceste condiții, pacientul trebuie să efectueze un consult de cardiologie pediatrică pentru a putea stabili exact cauza suflului. Acesta include de cele mai multe ori o ecocardiografie și o electrocardiogramă (EKG), însă uneori poate fi nevoie de investigații suplimentare precum CT, RMN sau cateterism cardiac.

Care este tratamentul suflurilor cardiace si cum pot preveni aparitia unui suflu sistolic?

Dacă suflul cardiac este inocent (benign), acesta dispare de la sine. Dacă există însă o cauză organică a suflului, atunci tratamentul adresează cauza principala și poate fi medicamentos, intervențional (minim-invaziv) sau chirurgical.

Suflurile cardiace nu pot fi prevenite, însă asigurarea unui stil de viață sănătos poate să scadă șansele unei boli cardiace. Un stil de viață sănătos cuprinde:
– efectuarea a minim 150 de minute de efort fizic aerob săptămânal;
– păstrarea unei diete echilibrate, bogată în fructe și legume
– limitarea aportului de cafeină, alcool
– renunțarea la fumat
– reducerea stresului prin stabilirea unor tehnici de coping sănătoase precum meditația
– asigurarea a cel puțin 7-8 ore de somn pe noapte.

În concluzie, deși suflurile cardiace sunt în mare parte benigne, mai ales la copilul mare, abordarea acestora ridică numeroase probleme de diagnostic, iar screeningul prin ecocardiografie nu se justifică. În cazul fiecărui copil, anamneza și examenul clinic trebuie efectuate cu rigurozitate, fără a se omite niciuna dintre etapele descrise mai sus. În cazul unui suflu cardiac benign, nu sunt necesare investigații suplimentare. Însă, în orice altă situație, pacientul trebuie îndrumat către cardiologul pediatru.

Informații pentru parinți / pacienți de reținut în urma acestui articol

– Suflul sistolic nu este o boală, ci un semn pe care medicul îl observă atunci când ascultă inima cu stetoscopul
– Suflurile cardiace pot fi benigne (inocente, anorganice) și pot apărea în febră, anemie, hipertiroidism, exerciții fizice, perioade de creștere rapidă precum adolescența, anxietate sau sarcină;
– Suflurile cardiace pot, de asemenea, să indice o anumită problemă cardiacă, dacă acestea se asociază cu alte semne sau simptome. În acest caz, este necesar consultul cardiologic pediatic ce poate să includă o ecocardiografie și un EKG;
– În funcție de cauza suflului, acesta poate să necesite tratament (medicamentos, intervențional, chirurgical) sau poate să necesite doar evaluări periodice;
– Uneori suflul sistolic dispare după o perioadă. Alteori poate persista toată viața, fără a pune viața copilului în pericol;
– Suflul sistolic nu poate fi prevenit, însă asigurarea unui stil de viață sănătos poate să scadă șansele apariției acestuia.

Articol semnat de Dr. Cosmin – Alexandru Grigore, Medic Specialist Cardiologie Pediatrică, competență în Ecografie cardiacă / Ecocardiografie.

Dacă doriți o programare pentru un consult de specialitate vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 031-9443  sau să solicitați o programare accesând link-ul următor:  Contacteaza-ne! Centrul Medical Memormed