Mituri în Cardiologie Pediatrică – adevărat sau fals?!
În cardiologia pediatrică, la fel ca în orice altă specialitate medicală, există preconcepții sau idei împământenite „de când lumea” despre anumite aspecte ale unor patologii. De la cauze ale unor boli, până la tratamente „minune”, fiecare dintre noi am auzit cel puțin o dată o informație medicală „venită din popor”.
Această serie pe care am pornit-o, denumită „Mituri în Cardiologia Pediatrică” are rolul de a susține sau de a contrazice anumite informații ce sunt vehiculate „din gură în gură” în online, dar și în offline, din sfera cardiologiei pediatrice și de a oferi argumente din surse medicale de încredere.
Mituri în Cardiologie Pediatrică #1: „Copilul meu nu are simptome, deci nu are cum să aibă o boală cardiacă”
Diagnosticul de malformație cardiacă este, fără îndoială, o veste greu de acceptat pentru orice părinte, mai ales atunci când copilul nu pare să aibe vreo problemă. Dar, la fel ca și în cazul adulților, chiar și atunci când copilul pare sănătos, o patologie cardiacă poate fi prezentă deoarece în primele stadii ale unor boli, modificările patologice nu au răsunet asupra stării copilului.
Suspiciunea de boală cardiacă este ridicată de catre medicul de familie sau pediatru pe baza anomaliilor observate la examenul clinic (ex: suflurile cardiace, pulsul periferic diminuat simetric/asimetric etc).
Diagnosticul poate fi pus de către medicul cardiolog pe baza investigațiilor paraclinice realizate (EKG, Ecocardiografie, Radiografie Pulmonara etc).
Mai departe, tratamentul optim poate varia de la simpla reevaluare cardiologică periodică, până la corecția de urgență a bolii care îi pune în pericol viața copilului dumneavoastră. Această decizie va fi luata de către medicul cardiolog care va lua în considerare mai mulți factori printre care se numără vârsta copilului, greutatea acestuia, impactul pe care îl are boala cardiacă asupra organismului, bolile asociate și opțiunile terapeutice disponibile. Acest lucru înseamnă că deși au aceeași boală, doi copii pot fi tratați diferit, iar rezultatele să fie asemănătoare.
De exemplu, atitudinea terapeutică într-un defect de sept atrial poate fi:
a) reevaluare periodică;
b) temporizarea corecției cu prescrierea unor medicamente care să ajute inima să combată stresul suplimentar determinat de malformație, până în momentul corecției finale;
c) închiderea intervențională a defectului;
d) închiderea chirurgicală a defectului.
Totuși, stați fără grijă! Majoritatea semnelor și simptomelor aferente bolilor cardiace sunt fie descoperite la naștere, fie sunt recunoscute de către medicul de familie sau pediatru la evaluarile periodice sau în cadrul unui consult.
Mituri în Cardiologie Pediatrică #2: „Durere toracică = Boală cardiacă”
Una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la camera de gardă sau în serviciul de cardiologie pediatrică este durerea toracică (durere în piept).
Deși durerea toracică nu indică o boală gravă a inimii sau a altor organe la majoritatea pacienților pediatrici, într-o societate cu o prevalență ridicată a bolilor cardiovasculare aterosclerotice, aceasta poate fi alarmantă atât pentru copil, cât și pentru părinți.
Toracele este un sistem complex, mai ales în cazul copiilor aflați în creștere, existând o multitudine de cauze care pot determina apariția durerii toracice, durere care, la un copil sănătos, nu indică o boală cardiacă. Peste 99% dintre copiii cu durere toracică nu au o boală cardiacă, durerea fiind cauzată de alte probleme (musculoscheletale, reflux gastroesofagian, astm sau alte boli respiratorii etc). Cele mai frecvente cauze sunt cele musculoscheletale, urmate de cauzele respiratorii și cele gastrointestinale. Există cazuri în care durerea toracică nu are o cauză stabilită, fiind numită durere toracică idiopatică.
Cauzele durerii toracice pot fi:
Cardiace: anomalii structurale, prolaps de valva mitrală, anomalii ale arterelor coronare, disecție de aortă, pericardită, miocardită, boala Kawasaki, cardiomiopatie, aritmii etc.
Non-cardiace: costocondrita, trauma, întindere sau febră musculară, astm, pneumonie, pleurezie, pneumotorax, reflux gastroesofagian, ulcer, gastrită, hernie hiatală, colecistită, pancreatita, psihogena (de stres, depresie, bulimie etc).
O analiză aprofundată a istoricului pacientului și o examinare fizică atentă sunt suficiente pentru a exclude cauzele cardiace ale durerii toracice și adesea pentru a găsi o cauză specifică a durerii. Pentru a exclude cauzele cardiace ale durerii toracice, medicii pot avea nevoie de efectuarea unei radiografii toracice și a unui EKG.
Tratamentul durerii toracice variază în funcție de cauza ce o determină și poate necesita sau nu internare. Mai multe informații despre durerea toracică la copii puteți găsi în articolul publicat pe blog „Durerea toracica la copii”
Mituri in Cardiologie Pediatrică #3: „Orice comunicare patologică (gaurica) din inimă se închide odată cu creșterea copilului”
Din păcate, nu toate comunicările patologice din interiorul inimii se închid de la sine odată cu creșterea în vârstă a copilului. Această concepție greșită a făcut ca mulți copii să devină inoperabili, producându-se leziuni ireversibile la nivelul vaselor pulmonare.
Uneori, părinții așteaptă prea mult timp să se închidă comunicarea, când de fapt șansa de a se închide este inexistentă. Astfel, un copil care ar fi putut avea o viată sănătoasă (după ce ar fi fost operat) este condamnat la a duce o viață grevată de complicațiile defectului, complicații printre care se număra și decesul.
Numai anumite tipuri de comunicări au șansa de a se închide singure (foramen ovale patent, unele defecte de sept atrial, unele defecte de sept ventricular, persistenta de canal arterial), dar și în acest caz, momentul corecției nu trebuie amânat mai mult decât este necesar. Cardiologul pediatru este singurul în masură să decidă ce comunicare se poate închide de la sine, cât se poate temporiza și care este momentul optim de corecție.
Prin urmare, părinți, aveți tot dreptul să consultați unul, doi sau zece cardiologi pediatri pentru a fi siguri că luați cea mai bună decizie pentru copilul vostru, însă nu întârziați prea mult luarea unei decizii pentru că de multe ori, lipsa închiderii comunicării este mai periculoasă decât intervenția în sine.
Mituri in Cardiologie Pediatrică #4: „Orice malformație cardiacă poate fi vindecată cu medicamente”
Diagnosticul de malformație cardiacă (prenatal sau postnatal) este, pentru majoritatea părinților, un șoc. În mod natural, aceștia își doresc rezolvarea problemei în cel mai scurt timp posibil și cât mai puțin traumatic pentru copilul lor. Din această dorință se naște și întrebarea „Nu se poate da un tratament medicamentos (pastile, buline, siropuri etc) pentru a se închide gaurica?”.
Raspunsul este, din păcate, negativ. În momentul de față, cu o excepție, NU există medicamente care să grăbească corecția malformațiilor cardiace.
Atitudinea terapeutică poate varia în funcție de mai mulți factori precum:
– malformația existentă
– impactul acesteia asupra inimii și a celorlalte organe
– vârsta sau greutatea copilului
– existența altor boli asociate.
Astfel, medicul cardiolog poate decide temporizarea oricărei actiuni terapeutice și reevaluarea periodică, prescrierea unor medicamente care să ajute inima până la momentul corecției malformației (fără a vindeca însă boala cardiacă) sau corecția imediată a defectului (intervențional, chirurgical sau hibrid).
Cum am spus mai sus, există o singură excepție: canalul arterial persistent – o malformație cardiacă simplă ce constă într-o comunicare între aortă și artera pulmonară. Această comunicare, de obicei, se închide spontan și nu necesită tratament. Există însă cazuri specifice (nou-născuți prematuri cu un canal mare și impact hemodinamic important) care pot beneficia de administrarea intravenoasă a inhibitorilor de prostaglandina (Indometacin sau Ibuproben) în primele 10-14 zile de viață pentru a încerca închiderea defectului. Alte opțiuni sunt închiderea intervențională sau ligatura chirurgicală a ductului arterial.
Există însă și situații în care închiderea canalului poate face mai mult rău decât bine. Este vorba de malformațiile cardiace duct-dependente, în care inima are nevoie de această comunicare pentru a asigura fluxul de sânge în aortă și artera pulmonară.
Mituri în Cardiologie Pediatrică #5: „Toate malformațiile cardiace necesită operație pe cord deschis”
Din fericire, în ultimii ani, medicina a evoluat foarte mult, iar opțiunile terapeutice s-au dezvoltat, existând malformații cardiace care pot fi corectate minim invaziv, în laboratorul de angiografie și cateterism cardiac, cu un grad mult mai scăzut de risc și o spitalizare mai scurtă.
Dintre malformațiile care beneficiază de corecție intervențională se numără:
– Foramen Ovale Patent (PFO) la pacienții simptomatici (accident vascular)
– Defectul Septal Atrial (DSA) tip Ostium Secundum, cu margini bune care să permită „umbrelutei” să se prindă în siguranță și să închidă complet comunicarea. Celelalte tipuri de DSA și DSA-urile fără margini au indicație de corecție chirurgicală.
– Persistența de Canal Arterial (PCA) la anumiți pacienți (copii cu vârsta peste 6 luni, greutate peste 6 kg, cu o aortă suficient de mare care să permită plasarea în siguranță a dispozitivului de închidere, lipsa malformațiilor asociate „duct-dependente”). Există malformații cardiace „duct-dependente” în care este necesară stentarea canalului arterial pentru a-l menține deschis.
– Defectul Septal Ventricular (muscular)– Stenoza Aortica
– Stenoza Pulmonară
– Coarctație de Aortă
– Fistule Vasculare
Avantajele corecției intervenționale sunt:
– incidența scazută a complicațiilor
– rata de mortalitate mult mai mică decât în cazul corecției chirurgicale
– spitalizarea mai scurtă (de obicei, copiii sunt externați următoarea zi după intervenție, dacă procedura a decurs fără probleme)
– lipsa cicatricilor (abordul de face pe vasele piciorului sau ale mâinii)
– recuperarea mult mai rapidă decât în cazul unei toracotomii, spre exemplu.
Bineînțeles, există cazuri în care este indicată corecția chirurgicală, riscurile unei intervenții non-invazive depăsind beneficiile. În funcție de localizare și complexitate, pentru unele malformații este (încă) nevoie de chirurgie cardiacă. Viitorul sună bine!
Articol semnat de Dr. Cosmin – Alexandru Grigore, Medic Specialist Cardiologie Pediatrică, competență în Ecografie cardiacă / Ecocardiografie
Dacă doriți o programare pentru un consult de specialitate vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 031-9443 sau să solicitați o programare accesând link-ul următor: Contacteaza-ne! Centrul Medical Memormed