Un articol de Dr. Păvăloiu Oana Elena, medic specialist Psihiatrie
Traversăm o perioadă fără precedent pentru istoria contemporană. Anxietatea legată de infectare, teama pentru familie, instabilitatea locului de muncă, teama de a merge la spital, disconfortul emoțional secundar restrângerii activitații sociale, renunțarea la inerția rutinei știute, adaptarea la programul claustrofob al carantinei – toate au fost resimțite în întreaga lume în toate domeniile vieții.
Studiile recente ridică problema riscului apariței unor „epidemii” de afecțiuni cronice somatice și mentale legate de pandemie. Numeroase specialități medicale și numeroase categorii de bolnavi cronici au fost afectați de măsurile legate de pandemie – care s-au dovedit a fi o binecuvântare pentru cei infectați cu noul virus, dar mai puțin oportune pentru bolnavii care sufereau de orice alte afecțiuni.
Teama de infectare a scăzut adresabilitatea la medic, unii bolnavi cu afecțiuni cronice decompensate ajungând în fața clinicianului din spital doar în momentul în care au devenit urgențe medicale, iar unele unități sanitare au fost închise.
Fiecare dezastru, a adus însă cu el și șansa de a progresa, de a dezvolta noi abilități, strategii – pandemia Covid 19 a adus cu ea adventul Telemedicinei în România; astfel pacienții cronici au putut fi consultați telefonic, la distanță, și au putut beneficia de continuitatea tratamentului. Pe perioada stării de urgență, numeroși pacienți psihiatrici și-au primit rețetele în urma controalelor telefonice, fiind solicitată deplasarea fizică la cabinet a cazurilor selecționate și a cazurilor de novo.
Deja o serie de studii în domeniul sănătății mentale atrag atenția asupra creșterii morbidității și a riscului crescut de deces la cei infectați cu Covid 19 și aflați în evidență psihiatrică.
Din punct de vedere al tulburărilor mentale în pandemie, persoanele care se adresează profesionistului în sănătate menală se pot împărți astfel: pacienții care erau deja în evidență cu diagnostic psihiatric anterior pandemiei, cei diagnosticați pentru prima dată în perioada pandemiei, dar fără ca simptomele să fie explicate direct de impactul pandemiei și segmentul de populație care se prezintă în căutarea unei soluții pentru o stare de anxietate crescută și/sau dispoziție scăzută, secundar pandemiei și măsurilor restrictive și care frecvent nu necesită tratament psihotrop, dar beneficiază de consiliere și ghidare.
Cercetătorii au evidențiat faptul că, dintre pacienții psihiatrici vechi, cei cunoscuți cu tulburări de dispoziție, de anxietate și adicții ar fi mai susceptibili la decompensări în perioada pandemiei (percepută ca factor de stres major precipitant) și ar putea necesita ajustări ale schemelor terapeutice, ale dozelor, psihoterapie; în timp ce tulburările psihotice cronice par a fi mai puțin vulnerabile decompensărilor în perioade de criză.
Segmentul de populație care se prezintă la psihiatru cu simptome de anxietate accentuată, debutate în ultima perioadă, reactiv la contexțul pandemic, care pot asocia dispoziție tristă, tulburări de somn, de apetit alimentar – pot beneficia de consiliere psihiatrică/psihoterapie în funcție de intensitatea simptomelor cu rolul de a îi ghida, informa și educa în a-și accesa și canaliza resursele psihice existente către soluționarea crizei.
Dacă teama, nivelul de stres, hipervigilența, tristețea, modificările somnului si apetitului alimentar sunt semnificative, maladaptative, nu îi permit individului să își desfășoare activitățile zilnice, în funcție de impactul și prevalența simptomelor pot beneficia de un tratament psihotrop, psihoterapie sau ambele. Au fost descrise cazuri noi de tulburări de adaptare debutate în pandemie, având ca factor de stres central și schimbător de viață – pandemia în sine și consecințele ei (izolare, șomaj, recesiuni economice, socializare virtuală, sisteme medicale îngenunchiate).
Unii dintre specialiștii cu experiență în sănătate mentală au ridicat ipoteza psihiatriei în rolul celei de „a doua primă linie în lupta cu pandemia” odată ce pandemia atinge finalul, moment în care se așteaptă o posibilă creștere a cazurilor de tulburare de stres post-traumatic, și de anxietate, atât în rândul populației generale, cât și a clinicienilor.
Chiar dacă în prezent, în lume se pun presiuni pe cercetările predictive, încă nu știm când se va finaliza pandemia cu coronavirus. Istoria amintește că omul este o ființă rezilientă, cu resurse fizice și mentale care îl pot scoate la celălalt capăt al crizei. Dacă individul este copleșit și aceste resurse nu pot fi accesate – aceasta nu se traduce ca semn de slăbiciune și nu constituie o reacție inacceptabilă sau incompatibilă funcționării în societatea prezentă.
Important este că există ajutor: specialiști în sănătate mentală din ce în ce mai pregătiți, empatici, și disponibili să ghideze, consilieze, trateze când este nevoie.