Electrocardiograma (EKG) normală la copii

Electrocardiograma (EKG) joacă un rol cheie în screening-ul și diagnosticarea afecțiunilor cardiace la copii și adolescenți. Este adesea folosită pentru a investiga potențialele boli cardiace congenitale, aritmii suspectate și simptome, precum durerea în piept și sincopa. Dar interpretarea EKG pediatrică prezintă unele provocări, de la tehnica de realizare, până la modificările apărute față de EKG-ul unui adult, date de particularitățile inimii unui copil.

Principiile de bază ale interpretării EKG la copii sunt identice cu cele la adulți, dar modificările progresive de anatomie și fiziologie care au loc între naștere și adolescență au ca rezultat unele caracteristici care diferă semnificativ de tiparul normal al adultului și variază în funcție de vârsta copilului. Interpretarea corectă a unui EKG pediatric este, prin urmare, potențial dificilă și o cunoaștere detaliată a acestor modificări dependente de vârstă este extrem de importantă pentru evitarea erorilor.

De ce EKG-ul este diferit la copii?

La naștere, ventriculul drept este mai mare și mai gros decât ventriculul stâng, din cauza rezistentelor si presiunilor pulmonare mai mari din viața fetală (plămânii nu funcționează, realizând un blocaj în calea circulației sanguine). Acest lucru se traduce printr-o serie de modificări ale electrocardiogramei care la adult sunt semne de boală cardiacă.

Care sunt particularitățile EKG la copii?

Datorită rezistentelor pulmonare mai crescute și a dominantei ventriculului drept, apar modificări pe EKG ce seamănă cu pattern-ul de „strain” de ventricul drept observat la adulți: inversarea undei T în derivațiile V1-V3 (drepte), devierea la dreapta a axului QRS și dominanta undei R in V1.

În majoritatea derivațiilor în care apare o undă Q semnificativă (II, III, aVF, V5, V6) există o tendință ca amplitudinea să se dubleze în primele luni de viață, atingând un maxim la aproximativ 3-5 ani și mai apoi să revină spre valoarea iniţială a perioadei nou-născutului.
Este recunoscut că la EKG-ul pediatric, în comparație cu ecocardiografia, este o metodă relativ slabă de identificare a hipertrofiei ventriculare stângi (HVS), având specificitate și sensibilitate scăzute. Prin urmare, criteriile tradiționale de amplitudine a complexului QRS pentru evaluarea HVS folosite la adulți trebuie aplicate cu grijă, iar rezultatul trebuie confirmat ecocardiografic.

În primele 2-3 zile de viață, undele T pozitive în derivațiile precordiale drepte (V1 și V3R) sunt normale. În mod normal, unda T din aceste derivații se inversează la majoritatea nou-nascuților în prima săptămână de viață. Prin urmare, persistența unei unde T pozitive în V1 sau V3R după prima săptămână de viață ar trebui să ridice suspiciunea de boală cardiacă. Unda T rămâne însă inversată în aceste derivații la majoritatea copiilor din grupa de vârstă 12-16 ani.

De asemenea, conducerea intracardiacă este ușor diferită față de adulți din cauza dimensiunii cardiace mai mici. Astfel, intervalul PR și durata QRS sunt mai scurte. Frecvența cardiacă variază și ea cu vârsta, fiind mai mare la nou-născuți și mai mică odată cu creșterea în vârstă (valorile normale în funcție de vârstă le puteți găsi în aceasta postare de pe Instagram: https://www.instagram.com/p/CUPi5kxrunD/).

Extrasistolele ventriculare izolate poate fi identificate pe un EKG de repaus de rutină la 0,2-2,2% dintre copiii sanatoși. La monitorizarea ambulatorie, aceste extrasistole sunt frecvente, apar la 20-30% dintre copiii mai mici și până la 40% dintre băieți. De obicei, extrasistolele sunt izolate, de morfologie uniformă și sunt asociate cu perioade de ritm cardiac mai lent. Frecvența extrasistolelor nu este de obicei mai mare de 1-5 pe oră, dar ocazional vor fi exista copii cu activitate ectopică mult mai frecventă sau perioade lungi de bigeminsm ventricular. Extrasistolele care urmează acest model și dispar în timpul efortului sunt aproape sigur benigne.

La adolescenții care efectueaza sport de performanta, activitatea ectopică este observată în aproximativ 50%, similar cu prevalența raportată la adulții normali.

Exemplu de EKG normal la copil:

În EKG-ul de mai sus se pot observa câteva dintre cele mai frecvente modificări normale ce apar pe electrocardiograma unui copil:

• frecvența cardică este de aproximativ 110 bpm, cu o ușoară aritmie respiratorie;
• unda T inversată în derivațiile drepte V1-V3 (pattern juvenil);
• unde R dominante în V1-V3;
• pattern RSR’ în V1 al complexului QRS. Dominanța ventriculară dreaptă aparută la nou-născut și sugar este înlocuită treptat de dominanța ventriculară stângă, astfel încât până la vârsta de 3-4 ani, EKG-ul pediatric seamănă în mare măsură cu cel al adulților. Bineînteles, toate aceste modificări trebuie interpretate în context clinic și imagistic, iar în lipsa altor semne și simptome de boală cardiacă, pot fi considerate ca fiind variante de normal. Simpla identificare a acestor modificări fără a le corela cu starea copilului nu exclude existenta unei boli cardiace.

În concluzie, modificările ce pot să apară pe EKG-ul unui copil și care, în lipsa altor semne și simptome, să fie normale sunt:

• frecventa cardiacă > 100 bătăi/minut
• unda T inversată în derivațiile drepte (V1-V3)
• deviere la dreapta a axului QRS
• unda R dominantă în V1
• aspect QRS de RSR’ în V1
• aritmie sinusală (respiratorie)
• interval PR scurt (<120 ms) și durată mică a complexului QRS (<80 ms)
• interval QTc ușor alungit (<490 ms la sugarii < 6 luni)

La nou-născut și sugarul sub 6 luni se adăuga:
– unde P înalte, dar sub 3 mm
– unde Q în derivațiile inferioare și precordiale stângi.

Articol semnat de Dr. Cosmin – Alexandru Grigore, Medic Specialist Cardiologie Pediatrică, competență în Ecografie cardiacă / Ecocardiografie.

Dacă doriți o programare pentru un consult de specialitate vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 031-9443  sau să solicitați o programare accesând link-ul următor:  Contacteaza-ne! Centrul Medical Memormed