Un articol de Dr. Mihai Daniel Neculcea, medic specialist psihiatru, studii complementare sexologie si psihoterapie, experienta in telemedicina Geneva – Elvetia.
Dupa expunerea populatiei la o situatie exceptionala din punct de vedere medical si social, fiecare individ a incercat sa se adapteze la noua situatie de viata. In acest sens, s-au activat mecanisme de coping (de a face fata) psihostresorilor.
Multe persoane au experimentat frica fata de oameni care tusesc sau stranuta, evitarea zonelor aglomerate, ingrijorare, neliniste, nervozitate, neputinta, furie, tristete, deznadejde, probleme de somn sau de concentrare, insa au reusit sa gestioneze emotiile, redobandind echilibrul interior.
Pentru persoanele vulnerabile insa, pandemia indusa de COVID-19 a dus la aparitia unei tulburari mentale noi sau la decompensarea unei tulburari vechi tinute pana atunci sub control. Vorbim de o mare varietate de tulburari psihice, de la tulburarea acuta de stres, tulburarea de stres postraumatic, tulburarea de adaptare, fobia specifica de COVID-19 insotita sau nu de atacuri de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea hipocondriaca, tulburarea depresiva, tulburarea deliranta si alte psihoze, tulburarile legate de consumul de etanol si alte substante psihoactive, tulburarile alimentare (mancatul compulsiv).
Aceste urmari nefaste s-au produs din cauza distantarii sociale impuse de catre autoritati, prin mediatizarea exagerata si pe alocuri disproportionata a situatiei medicale, din cauza incertitudinii privind viitorul, somajului, scaderii veniturilor, educatiei medicale deficitare si interdictiei accesului la activitati recreative.
Restrangerea unor drepturi si libertati a fost perceputa mai curand ca o pedeapsa si indivizii au reactionat diferit: unii prin obedienta, altii prin opozitionism si sfidarea regulilor sau chiar ostilitate si agresivitate.
Fobia specifica de COVID-19 presupune frica importanta dupa expunerea la situatii pe care individul le asociaza cu risc de infectare cu coronavirus (spatii interioare aglomerate sau contactul cu persoane potential infectate). De aceea apar comportamente de evitare (care pot merge pana la refuzul de parasi locuinta si de a mai veni in contact cu altii, inclusiv in scop sexual) sau persoana in cauza simte frica intensa cand iese din casa.
Frica, evitarea sunt desigur exagerate in raport cu pericolul real si cu mijloacele de preventie (masca de protectie, dezinfectarea mainilor si distantarea sociala) si dureaza de cel putin 6 luni. Drept urmare functionarea individului e afectata in plan social, familial si profesional (nu se poate concentra, evita contactul cu clienti sau colaboratori).
Compensator pot sa apara comportamente de igienizare a corpului si suprafetelor (spalarea excesiva a mainilor – ablutomanie) care consuma timp, pentru a scadea frica de infectare.
Tulburarea nosofobica (hipocondria) consta in preocuparea individului ca ar fi deja infectat cu COVID-19, in absenta unor simptome specifice sau in prezenta unor simptome usoare (secretii nazale, stranut, tuse, durere in gat). Persoana este extrem de atenta si se alarmeaza cu usurinta privitor la starea de sanatate. Are comportamente exagerate de verificare (isi controleaza pulsul, respiratia, temperatura corporala, cautand semne specifice infectiei cu coronavirus) sau de evitare (nu respecta programarea la medic, se teme de o potentiala internare in spital). Unii pacienti solicita in mod repetat investigatii (testare pentru COVID-19, radiografie toracica, CT toracic).
Cand ajunge frica sa ne imbolnaveasca?
In momentul in care din cauza gandurilor, a emotiilor si senzatiilor corporale negative si a comportamentelor nesanatoase functionarea noastra zilnica este afectata: social (izolare), familial (neglijarea treburilor casnice, a partenerului de viata si a copiilor), ocupational (afectarea somnului, a atentiei, a energiei, motivatiei).
Desi frica este o emotie obisnuita, adaptativa, care incearca sa ne protejeze de pericole, uneori ea degenereaza in anxietate patologica. Atunci ea devine exagerata si isi pierde rolul benefic in fata stresului si pericolelor. Secretia excesiva si prelungita a hormonilor de stres (adrenalina, cortizol) va duce in timp la suferinta si epuizare.
Cum gestionam teama de coronavirus?
Prin informare, educatie medicala si psihologica, reguli si masuri comportamentale.
E important sa ne informam din surse sigure dar sa limitam expunerea la stiri (maxim 60 minute pe zi, preferabil intr-un moment fix al zilei, nu inainte de culcare).
Respectarea masurilor generale de precautie ne ofera un sentiment de siguranta, reducand nivelul de anxietate.
E important sa evitam etichetarea gresita a persoanelor care stranuta, tusesc sau sunt febrile/subfebrile ca fiind infectate cu COVID-19. Aceste manifestari nu sunt specifice coronavirusului. Sa ne ferim de stigmatizarea bolnavilor infectati cu COVID-19 (prin empatizare putem realiza cum ar fi daca noi sau cineva drag ar fi infectat).
Igiena somnului si a meselor este importanta. Se limiteaza consumul de cafea (care intretine sau agraveaza frica si perturba somnul), alcool si se evita substantele de abuz (cannabis de exemplu). Preferabil se evita mancarea procesata tip fast-food si dulciurile, se opteaza pentru fructe, legume si surse de proteine si grasimi sanatoase pentru a ne sustine imunitatea.
Medicamentele de inducere a somnului nu se administreaza fara acordul medicului psihiatru. La baza tulburarilor de somn se pot ascunde afectiuni neurologice, respiratorii, psihice care trebuie tratate corect.
Se recomanda sa ne culcam la aceeasi ora in fiecare zi, sa nu consumam cafea, bauturi alcoolice, energizante dupa ora 16:00, sa nu exageram cu aportul de lichide inainte de culcare, sa evitam folosirea telefonului mobil inainte de somn.
Este indicat sa nu renuntam la activitatile placute: sportive, culturale, religioase, sociale, cumparaturi, citit, cu respectarea masurilor de preventie. Introducerea tuturor in rutina zilnica ofera un sentiment de confort si siguranta, cu pastrarea unui ritm diurn.
Metodele de relaxare, meditatie, mindfulness, tehnicile de respiratie ajuta la gestionarea efcienta a emotiilor negative, a ingrijorarilor si preocuparilor aferente. In acelasi sens ajuta yoga, terapia prin muzica, aromoterapia si exercitiile fizice.
Este benefic sa fim solidari cu persoanele vulnerabile (varstnici, persoane cu boli cronice sau defavorizate social). Studiile sustin ca actele de voluntariat sau mici gesturi de generozitate ajuta la prevenirea depresiei. Ramanem conectati cu prietenii, familia si vecinii, ne ajutam reciproc.
O tehnica facila si utila este jurnalul recunostintei: sa ne obisnuim sa scriem zilnic cateva motive de multumire si recunostinta pentru lucrurile pe care le avem in viata noastra si sa notam rezultate pentru care suntem mandri ca le-am obtinut in ziua respectiva. In timp, alegem sa ne centram pe aspectele benefice si sa vedem ”partea plina a paharului”.
Daca in ciuda masurilor amintite anterior, simtim ca nu facem fata stresului si avem nevoie de ajutor specializat, este bine sa ne adresam medicului de familie sau medicului psihiatru. Specialistul poate recomanda consiliere, psihoterapie sau tratament medicamentos. Consultatia se poate realiza in siguranta, de la distanta.
In final, sa retinem ca situatia actuala va trece, anxietatea resimtita fiind adesea exagerata si ca vom iesi mai puternici din aceasta incercare. Sa avem incredere in propriile resurse si in cadrele medicale. Sa incercam sa invatam din aceasta experienta, sa apreciem mai mult sanatatea si persoanele dragi, sa realizam care sunt lucrurile care conteaza cel mai mult.