Creșterea normală. Statura joasă și tulburările de creștere
Dr. POPA Maria Lavinia, Medic Specialist Endocrinologie. Competență în Ecografie Endocrină.
1. Creșterea normală
Monitorizarea pentru creșterea normală a unui copil este crucială pentru evaluarea stării sale de sănătate. Această monitorizare implică înregistrarea periodică a măsurătorilor de înălțime pe graficele de creștere. Încetinirea ritmului de creștere poate reprezenta primul semn al unor eventuale probleme de sănătate și este un aspect fundamental al îngrijirii pediatrice.
Procesul de creștere staturală este caracterizat de mai multe faze distincte:
– FAZA INFANTILĂ: aceasta are loc în primii doi ani de viață ai copilului. Inițial, viteza de creștere este foarte rapidă, după care încetinește. În total, copilul câștigă în jur de 30-35 cm înălțime în această perioadă.
– COPILĂRIA: viteza de creștere devine relativ constantă în această fază. Între vârsta de 2-4 ani, copiii cresc în medie între 5.5-9 cm pe an, iar între vârsta de 3-6 ani, această creștere medie este de 5-8.5 cm pe an. De la vârsta de 6 ani până la debutul pubertății, viteza de crestere este de aproximativ 4.5-6.5 cm pe an pentru fete și 4-6 cm pe an pentru băieți.
– ADOLESCENȚA: această fază este caracterizată de saltul de creștere pubertar, care asigură o creștere rapidă. În această perioadă, copiii pot crește în înălțime cu 8-14 cm pe an. În medie, la fete, saltul de creștere începe în jurul vârstei de 10 ani, în timp ce la băieți debutează în jurul vârstei de 12 ani.
2. Când considerăm că un copil ar putea avea o tulburare de creștere?
Curba de creștere a înălțimii pentru vârstă deviază peste două percentile majore.
Viteza de creștere este mai mică de 5.5 cm/an între vârsta de 2-4 ani; mai mică de 5 cm/an între vârsta de 4-6 ani sau mai mică de 4 cm/an de la 6 ani până la pubertate.
3. Cum definim hipostatura (statura joasă)?
Definim hipostatura (statura joasă) ca fiind o înălțime mai mică sau egală cu 2 deviații standard (SD) sau o înălțime sub percentila 3 pentru indivizii de același sex, aceeași vârstă și aceeași etnie dintr-o anumită populație.
4. Cum sunt diagnosticate tulburările de creștere?
Specialistul în endocrinologie pediatrică va analiza atent graficele de creștere ale copilului dumneavoastră, înregistrate de-a lungul timpului, în paralel cu istoricul medical al familiei. Pe lângă aceasta, copilul va fi supus unei examinări fizice detaliate, pentru a evalua semnele și simptomele asociate problemelor de creștere. În funcție de rezultatele obținute, medicul ar putea recomanda efectuarea unor teste suplimentare, cum ar fi analizele de sânge pentru investigarea nivelurilor hormonale sau o radiografie a pumnului, care poate oferi informații importante despre vârsta osoasă a copilului.
5. Care sunt cauzele hipostaturii?
Cele mai frecvente cauze de hipostatura includ statura mică familială și întârzierea constituțională a creșterii și dezvoltării (CDGP), ambele reprezentând variante de normal de statură joasă.
– în statura joasă familială, viteza de creștere și vârsta osoasă sunt normale și unul sau ambii părinți sunt scunzi; înălțimea finală va fi mai mică raportat la populația generală, dar în limitele familiei din care provine;
– în cazul CDGP, copilul are vârsta înălțimii egală cu vârsta osoasă, ambele fiind întârziate față de vârsta cronologică. Această întârziere conduce la o perioadă mai îndelungată de creștere în comparație cu ceilalți copii, asigurându-le astfel o înălțime finală normală, în concordanță atât cu familia, cât și cu media generală a populației. De obicei, acești copii au un istoric familial de întârziere a creșterii și pubertății.
Cauze patologice:
– Malnutriția – cea mai comună cauză de deficit de creştere la nivel global
– Stresul psihosocial: un mediu stresant poate împiedica copiii să crească corespunzător
– Bolile cronice (cardiace, renale, gastrointestinale, reumatologice, pulmonare, imunologice, etc)
– Boli endocrine: hipotiroidismul, deficitul de hormon de creștere, sindromul Cushing, pubertatea precoce, pseudohipoparatiroidismul de tip 1
– Sindroame genetice care afectează creșterea (Turner, Down, Prader Willi, Noonan, Silver Rusell, mutatiile genei SHOX)
– Displazii scheletice cum ar fi acondroplazia, hipocondroplazia, displazia spondiloepifizara, osteogenesis imperfecta
– Tratamentul cronic cu corticosteroizi
– Copii născuți mici pentru vârsta gestațională (SGA) fără catch-up growth
– Statură joasă idiopatică (fără o cauză aparentă)
6. Ce presupune tratamentul staturii joase?
Tratamentul pentru statura joasă depinde de cauza acesteia.
Uneori ameliorarea statusului nutrițional, a mediului psiho-social sau tratarea unei afecțiuni medicale cronice poate fi suficientă pentru a restabili o creștere normală.
În alte cazuri, copiii pot beneficia de terapie hormonală sau alte tratamente specifice, cum ar fi:
– tratament cu hormon de creștere (indicat în deficitul de hormon de creștere, precum și în alte patologii ce asociază statura joasă în care și-a dovedit eficiența, cum ar fi sindromul Prader Willi, Turner, copiilor cu deficit de gena SHOX, statura joasă asociată bolii renale cronice, SGA fără catch-up growth, statura joasă idiopatică);
– tratament cu hormoni tiroidieni în cazul copiilor cu hipotiroidism;
– tratament cu testosteron/estrogeni în doză mică cu scopul inducerii pubertății în cazul copiilor cu CDGP.
Așadar, decizia de a începe un tratament trebuie luată în urma unei evaluări atente a medicului și în funcție de necesitățile și circumstanțele individuale ale copilului. Atingerea unei înălțimi finale normale ține de tratarea corectă și mai ales de depistarea și tratarea cât mai precoce a tulburării de creștere.
Care sunt posibilele complicații ale tulburarilor de creștere la copii?
Posibilele complicații ale tulburarilor de creștere la copii pot include impactul asupra stimei de sine și sănătatea emoțională. Copiii care se confruntă cu statură mică pot experimenta o stimă de sine scăzută și pot fi mai predispuși la dezvoltarea unor probleme emoționale precum anxietatea sau depresia.
Este important ca părinții să fie conștienți de aceste posibile complicații în creșterea normală și să încurajeze copiii să se implice în activități care le pot spori încrederea în sine și bunăstarea emoțională. Aceste activități pot include sportul, arte, hobbiuri sau alte activități care îi fac pe copii să se simtă bine și să își dezvolte abilitățile și pasiunile.
În plus, sprijinul emoțional și încurajarea din partea părinților și a altor persoane din viața copilului pot juca un rol crucial în ajutarea acestuia să gestioneze stresul și să facă față dificultăților legate de statura lor. Comunicarea deschisă și sprijinul emoțional pot contribui la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive și la menținerea unei sănătăți emoționale bune în ciuda provocărilor legate de înălțime.
Articol semnat de Dr. POPA Maria Lavinia, Medic Specialist Endocrinologie. Competență în Ecografie Endocrină. Oferă consultații pentru adulți și copii în cadrul Clinicilor MEMORMED.
Dacă doriți o programare pentru un consult de specialitate vă rugăm să ne contactați la numărul de telefon 031-9443 sau să solicitați o programare accesând link-ul următor: Contacteaza-ne! Centrul Medical Memormed