Ce stim despre VITILIGO?

Vitiligo

este o afecţiune având drept manifestare diminuarea marcată, insulară a pigmentării la nivelul pielii.

Nu se cunoaşte exact cauza acestei boli, dar există mai mulţi factori implicaţi în distrugerea melanocitelor (celulele care produc pigment în piele). Aceştia sunt: genetici, autoimuni, factori ce ţin de deficitul combaterii radicalilor liberi în melanocite , factori ce ţin de sistemul nervos, etc. Trebuie tinut cont de faptul că vitiligo se poate asocia cu alte boli cu patogenie autoimună (tiroidita autoimună, anemia pernicioasă, alopecia areata, psoriazisul, lupusul).

Manifestările clinice sunt reprezentate de apariţia de pete hipopigmentare (cu aspect decolorat) care se extind centrifug, atingând mărimi variabile în funcţie de severitate. Forma este de obicei neregulată, iar leziunile sunt distribuite pe faţă, mâini, picioare, coate, genunchi, organe genitale.

Având în vedere posibila asociere cu alte boli autoimune, este prudentă evaluarea pentru prezenţa acestora. În lipsa oricăror altor manifestări clinice, dozarea hormonilor tiroidieni este suficientă.

Diagnosticul se face pe baza manifestărilor clinice şi este în general uşor de pus.vitiligo

Tratamentul în vitiligo necesită perseverenţă atât din partea medicului, cât şi a pacientului, pentru că boala reacţionează variabil la diferite modalităţi terapeutice. Pentru scăderea şanselor de apariţie a noilor leziuni se recomandă evitarea traumatiselor, întrucât acestea pot favoriza apariţia leziunilor. De asemenea se recomandă fotoprotecţia. Este de preferat ca pacientul să observe leziunile cât mai devreme după apariţia lor şi să se prezinte la medic, pentru că tratamentul leziunilor nou-apărute are mai multe şanse de de reuşită decât al celor vechi.

În formele limitate la un număr redus de zone anatomice şi pe o suparafaţă mică, se apelează la tratamentul local cu corticoizi pe o perioadă limitată (câteva săptămâni), urmat de tratament local cu inhibitori de calcineurină (Tacrolimus, Pimecrolimus) pe o perioadă de câteva luni. Ca şi alternative se pot folosi local analogi de vitamina D sau laserul Excimer. În formele cu leziuni în foarte multe zone şi pe suprafeţe mari, se recomandă folosirea fototerapiei (expunerea controlată la radiaţii ultraviolete) .

În formele generalizate, în care cea mai mare parte a suprafeţei corporale este afecatată, se poate apela la terapia depigmentantă pentru a se obţine aceeaşi nuanţă în toate zonele.

Un articol semnat de medicul nostru dermatolog, Dr. CONSTANTIN STOIAN

PROGRAMARE ONLINE