Articolul Urmator

Depresia sezoniera de iarnă (Tulburarea afectivă sezonieră)

Depresia sezoniera, cu pattern sezonier, este un tip particular de tulburare afectivă care debutează în mod specific în cursul toamnei şi iernii, după scurtarea zilei şi se remite primăvara şi vara.

Deşi aparent termenul pare a desemna o afecţiune cauzată de condiţiile meteorologice, Asociaţia Americană de Psihiatrie susţine că această formă de depresie nu apare izolat, ci parte integrantă a unei tulburări depresive majore. Mai mult, cel puţin 20% dintre aceste cazuri apar în cadrul unei tulburări afective bipolare.

Conform Manualului de Diagnostic şi Statistică al tulburarilor mentale DSM-V, tulburarea trebuie să îndeplinească 4 criterii: debutul şi remisiunea depresiei în perioade caracteristice ale anului, fără a avea legatură cu stressori psihosociali sezonali (de exemplu lipsa sezonieră a locului de muncă sau programa şcolară particulară). Acest model de depresie (care debutează în anotimpul rece şi dispare în anotimpul cald sau virează catre episod maniacal / hipomaniacal) trebuie să se repete cel puţin 2 ani, perioadă în care să nu se producă alte episoade depresive, iar episoadele cu pattern sezonier trebuie să depăşească substanţial celelalte episoade depresive anterioare din viaţa individului.

Manifestări clinice – Depresia sezonieradepresia sezoniera

Simptomele sunt similare depresiei, fiind mai uşoare toamna, se agravează pe masură ce cantitatea de lumină solară scade (cer acoperit de nori, ploaie sau dacă in incinta este intuneric) şi se ameliorează primăvara.
Unii pacienţi suferă episoade recurente de depresie unipolară,alţii dezvoltand depresie bipolară, cu potenţial de a vira către episode maniacale / hipomaniacale. Simptomele pot mima o distimie sau depresie majoră, cu risc suicidar. Unele studii apreciază că între 6 si 35% dintre cazuri au necesitat internare în cadrul episodului.

• Hipersomnie şi dificultăţi la trezire matinală
• Somnolenţă diurnă şi tulburări de concentrare a atenţiei
• Hiperfagie (apetit selectiv pentru carbohidraţi – dulciuri, fast-food, băuturi alcoolice) cu creştere ponderală. Se creează un cerc vicios prin conştientizarea eşecului de a ajunge la greutatea şi forma fizică dorită.
• Lentoare psihomotorie
• Nivel scăzut al energiei, lipsa motivaţiei, tendinţa de a amâna sarcinile
• Dificultatea de a tolera temperaturile scăzute ‘’urăsc iarna’’, ‘’nu suport frigul’’, cu evitarea activităţilor şi iesirilor în afara casei
• Retragere socială, evitarea prietenilor şi familiei
• Scăderea libidoului şi probleme de cuplu
• Iritabilitate, irascibilitate, anxietate, dificultăţi de a lua decizii
• Toate converg către dispoziţia depresivă, tristă, insoţită de anhedonie (lipsa interesului şi a plăcerii), scăderea stimei de sine, labilitate emoţională şi plâns facil
• In cazuri severe: ideaţie depresivă, sentimente de culpabilitate, disperare şi chiar suicid.

O persoana care experimentează oricare din simptomele de mai sus ar trebui să discute cu medicul psihiatru despre tulburarea afectivă sezoniera. Evaluarea include examenul clinic, investigaţii de laborator (pentru a exclude o distiroidie, o sarcină, teste toxicologice pentru droguri şi alte substanţe psihoactive).

Nu exista un test specific pentru tulburarea afectivă sezonieră, investigaţiile vizând excluderea unor posibile condiţii medicale etiologice. Aceste explorări sunt necesare deoarece afecţiunea poate fi interpretată eronat drept hipertiroidism, mononucleoză infecţioasă sau alte condiţii medicale care privează pacientul de tratamentul corect.

Complementar se evaluează starea mentala (comportament, cogniţie, instinct (somn, alimentaţie, sexualitate), afectivitate, profesie şi relaţii sociale) şi se aplică o serie de chestionare psihologice.

În lipsa tratamentuli adecvat există tendinţa de afectare a functionării globale a individului, iar riscul suicidar nu trebuie neglijat.

Cauze şi factori de risc

În cultura populară, depresia sezonieră este apreciată eronat ca o trecere fiziologică la un nivel redus de funcţionare pe timpul iernii şi se apelează la diverse preparate destinate unei probleme fizice.

S-a sugerat că ar fi vorba despre o adaptare evoluţionistă a oamenilor, o variantă a hibernării de la mamifere, ca răspuns la reducerea hranei disponibile şi dificultăţii de a supravieţui într-un mediu rece, iar reducerea energiei şi afectivităţii să fie adaptativă pentru scaderea nevoii de aport caloric. Preponderenţa tulburarii la femei poate fi o formă de reglare a reproducerii.

Printre cauzele citate se menţionează un dezechilibru biochimic al neurotransmiţătorilor din creier, cu perturbarea metabolismului melatoninei şi serotoninei.

Melatonina, o substanţă cu implcaţii în inducerea somnului, ritmului circadian, ceasului biologic endogen şi în depresie, este sintetizată în glanda pineală (epifiza). Ea se secretă în cantităţi mari noaptea, respectiv în zilele scurte şi întunecate de iarnă. S-a observant că populaţiile care trăiesc în regiunile cele mai indepartate de ecuator, în latitudini extreme, sunt cele mai afectate.
Cele mai dificile luni pentru pacienţi par a fi ianuarie şi februarie. Mutatia unei gene implicate în sinteza melanopsinei pare a predispune la apariţia tulburării. Similar, riscul creşte dacă există antecedente familiale de depresie sezonieră (componenta genetică).
S-a observat că sunt afectate cu predilecţie persoanele adulte tinere (între 18 şi 30 ani), iar persoanele de sex feminin ar fi de 4 ori mai frecvent afectate decât bărbaţii.

La vârstnici, incidenta intre sexe devine egală, însă tulburarea apare mai rar la această categorie de vârstă.
Se presupune că scăderea nivelului sinaptic şi a polimorfismului serotoninei ar fi implicate în patogeneza acestei afecţiuni.

Tratament

Regimul igieno-dietetic:
Se recomandă consumul alimentelor care conţin precursori ai serotoninei: banane, ciocolată , brânzeturi. Evitarea băuturilor alcoolice, dulciurilor rafinate şi zahărului, precum şi a alimentelor fast-food.

Se recomandă implicarea reţelei de suport social (familie, prieteni) şi implicarea în acţiuni caritabile, surse de emoţii pozitive.
Activitatea fizică: exerciţiile în sala de sport eliberează endorfine, cu efect euforizant, deci antidepresiv. Tehnicile de respiraţie, de relaxare, meditaţia si yoga sunt de asemenea benefice.

Fototerapia

Are la bază modularea secreţiei de melatonină în funcţie de perioada de fotoexpunere şi implicit a ciclurilor afective, sezoniere ale tulburării.
Activităţile în mediul exterior sunt recomandate pentru a creşte expunerea la lumina solară pe o perioadă mai lunga de timp, în special la orele prânzului.

Se foloseşte o lampă cu lumină artificială intensă, pacientul stând asezat cu ochii deschişi la o distanţă de 30-60 centimetri sau varianta cu lumina strălucitoare ataşată extremităţii cefalice, timp de 2-6 ore pe zi. Se poate folosi un heliostat controlat de computer care reflectă lumina solară prin ferestrele casei.

Stimularea down

Se bazeaza pe utilizarea unui ceas cu alarmă fără sunet, care trezeşte corpul în mod natural, prin aprinderea ritmică a luminilor din ce în ce mai stralucitoare în dormitor, înainte de trezire.

Tratamentul farmacologic

Medicul psihiatru are la dispoziţie o serie de antidepresive eficiente şi bine tolerate, din clasa inhibitorilor de recaptare a serotoninei, care produc o ameliorare clinică rapidă in decurs de o săptămână. Eficienţa este sporită la asocierea cu fototerapia.
Ionizarea aerului

Eliberarea de particule ionizate în aerul dormitorului s-a dovedit eficientă în 47 % din cazuri.

Terapia ocupaţionala

Ajută individul să-şi cunoască propria condiţie si să se adapteaze la aceasta, vizând controlul fatigabilităţii şi conservarea energiei.

Consilierea psihologică. Psihoterapia

Terapia stimei de sine, plecând de la premiza că eşecul repetat de a atinge scopurile personale a generat depresia, ajută la identificarea blocajelor, redefinirea scopurilor şi realizarea planului propus.

Psihoterapia pozitivă: creşterea emoţiilor pozitive prin activităţi zilnice recreative.

Terapia prin rezolvarea problemelor: se stabileşte o listă de probleme, se listează soluţiile posibile, se alege cea mai bună soluţie şi apoi se realizează un plan de implementare.

Vezi mai multe detalii aici: http://memormed.ro/specialitate/psihiatrie/

Dr NECULCEA Mihai Daniel

medic specialist psihatru

consilier în psihoterapie