Hiperplazia benigna a prostatei (HBP) sau Adenomul de Prostata

Domnule doctor, am prostata! Ce ma fac?

este intrebarea prin care pacientii incep dialogul cu mine in cabinet. Sunt speriati si confuzi asupra afectiunii de care sufera. Tocmai de aceea in urmatoarele randuri voi lamuri cat mai multe aspecte legate de aceasta problema de sanatate masculine.

Ce este prostata?

Prostata in primul rand nu este o boala. Prostata este un organ pe care il au TOTI barbatii de la nastere. Prostata este situata in regiunea pelvisului, sub vezica urinara. Ea inconjoara ca un manson uretra si este strabatuta de ductele ejaculatoare, care se deschid in uretra si prin care in timpul actului sexual este eliminat lichidul spermatic. Dimensiunile normale ale prostatei sunt: 4cm in sens orizontal, 3cm in sens vertical si 2,5cm in sens anteroposterior, avand o greutate de aproximativ 20 de grame. Diagnosticul pe care il auzim frecvent de “Hiperplazie benigna a prostatei” (HBP) sau “Adenomul de prostata” reprezinta cresterea in dimensiuni a prostatei dar de natura benigna. Factorul de risc cert pentru dezvoltarea acestei boli este varsta: cu cat aceasta este mai avansata, cu atat este si probabilitatea mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. Alti factori de risc sunt legati de consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharat, precum si consumul de medicamente (antidepresive, antihistaminice, simpaticomimetice) care par a avea un rol favorizant. Adenomul de Prostata Asa cum am spus inainte, prostata inconjoara ca un manson uretra si prin cresterea in dimensiuni are un efect de comprimare al uretrei, practic se poate spune ca “sugruma” uretra. Simptomele rezultate din aceasta actiune sunt de doua tipuri: obstructive (impiedica golirea eficienta a vezicii urinare) si cele iritative (simptome al fazei de umplere vezicala).:

Simptomele iritative sunt:

polachiuria (urinare frecventa), urgenta mictionala (pacientul se abtine cu greu si foarte putin timp odata ce apare senzatia de a urina), nocturia (1-2 mictiuni/noapte, cu exceptia celor de la culcare si trezire; practic, de cate ori pacientul se trezeste din somn pentru a se duce la toaleta sa urineze). Urgenta mictionala poate atinge forma extrema de pseudoincontinenta prin urgenta mictionala.

Simptomele fazei de evacuare / mictionale sunt:

ezitarea, initierea dificila a mictiunii, pacientul efectiv se forteaza sa urineze contractand puternic musculatura abdominala, jetul urinar slab, jetul urinar intrerupt (oprit,pornit,oprit), driblingul terminal – reprezinta prelungirea mictiunii cu un jet urinar cu debit mic si prelungit (timp de 30-60 secunde). La finalul mictiunii apare frecvent senzatia de golire incompleta a vezicii. Adenomul de Prostata Simptomele urinare sunt accentuate in urmatoarele situatii: sedentarism, exces de alcool sau condimente, consum crescut de cofeina, expunerea la frig si umezeala, statul prelungit in pozitia sezut. Cand HBP este neglijata, complicatiile care pot apare sunt: 1) retentia acuta de urina in care pacientul nu isi mai poate goli deloc vezica, aceasta se umple la capacitate maxima si devine extrem de dureroasa fiind necesara introducerea unei sonde urinare pentru a rezolva acest episod 2) calculi vezicali, formati fie prin staza urinii in vezica fie din calculi proveniti din rinichi dar care nu mai pot fi eliminati prin uretra 3) infectii urinare frecvente 4) diverticulii vezicali formati din cauza presiunii crescute din vezica si slabirea peretelui vezical 5) uropatia obstructiva, care duce la afectarea rinichilor si in timp la insuficienta renala 6) hematuria sau prezenta sangelui in urina, cel mai frecvent datorita rupturii unor vene dilatate de la nivelul adenomului. Atentie insa! Hematuria poate fi semnul unor afectiuni mult mai grave precum tumori renale, tumori vezicale, tuberculoza urogenitala.

Cum se pune diagnosticul hipertrofiei de prostata?

Pentru inceput pacientul trebuie sa se adreseze medicului urolog. In cabinetului medicului va avea loc anamneza (discutia cu pacientul) si evaluarea simptomelor urinare pe baza unui chestionar international standardizat (IPSS – International Prostate Symptoms Score). Examenul clinic al pacientului se continua cu tuseul rectal prin care medicul apreciaza volumul si consistenta prostatei. In privinta analizelor de laborator, pe langa analizele de sange uzuale (hemoleucograma, creatinina, uree, glicemie) este importanta dozarea PSA in cele doua forme ale sale: PSA Total si Free PSA. Valoarea normala a PSA Total este situata in intervalul 0-4ng/ml. Valorile crescute se intalnesc in cancerul de prostate dar si in afectiunile inflamatorii acute ale prostatei (de ex in prostatita acuta). In orice caz, o valoare crescuta a PSA nu trebuie trecuta cu vederea! Analizele de laborator se pot completa cu examenul sumar de urina si urocultura. si al rasunetului HBP asupra aparatului urinar superior, in special asupra rinichilor.

Cat de importanta este ecografia?

Ecografia reprezinta metoda cea mai simpla, eficienta, non-invaziva si repetabila oricand pentru a masura volumul prostatic si aprecierea structurii prostatei. Se poate face in doua moduri: fie suprapubiana sau transrectala, aceasta din urma avand sensibilitatea mai mare. Calcularea volumului prostatic este absolut necesar pentru stabilirea tratamentului viitor. La fel de important este si calcularea volumului rezidual postmictional, care se masoara dupa ce pacientul mictioneaza si goleste vezica cat si evaluarea rasunetului HBP asupra rinichilor.

Uroflowmetria

este o alta investigatie non-invaziva care consta in masurarea presiunii jetului urinar si consecutiv evalueaza gradul obstructiei subvezicale. In cadrul acestei investigatii cel mai important parametru de avut in vedere este debitul urinar maxim, a carui valoare trebuie sa fie situata ideal in intervalul 15-20ml/sec, chiar si mai mare. Valorile mai mici de 15ml/sec indica un grad de obstructie subvezicala.

Uretrocistoscopia

este o investigatie invaziva care permite vizualizarea directa a uretrei, prostatei si vezicii urinare prin intermediul unei camere video de dimensiuni reduse. Cistoscopia flexibila reprezinta o optiune ideala intrucat disconfortul pacientului este minim, nu necesita decat o anestezie locala si permite o vizualizare in proportie de 100% a vezicii urinare. Fiind o metoda invaziva de investigatie, se recomanda pacientilor care prezinta agravari ale afectiunii, cum ar fi hematuria (prezenta sangelui in urina).

Tratamentul HBP.

Optiunile terapeutice sunt urmatoarele: 1) Supravegherea fara tratament, se adreseaza pacientilor cu simptomatologie usoara si fara complicatii generate de adenom 2) Tratamentul medicamentos, care se poate realiza la randul lui cu: 1) alfa blocanti 2) tratamentul hormonal 3) terapia combinata 4) fitoterapia. Medicul va va explica modalitatea cea mai buna de tratament in functie de simptomele si rezultatele investigatiilor dvs. Tratamentul chirurgical se adreseaza pacientilor care prezinta episoade repetate de retentie acuta de urina, infectii urinare repetate, secundare HBP, litiaza vezicala secundara HBP, insuficienta renala secundara HBP si hematuria repetata datorata HBP. Optiunile terapeutice chirurgicale sunt: 1) tratamentul chirurgical clasic, rezervat in general adenoamelor mai mari de 100g 2) chirurgia endoscopica constand in transuretrorezectia prostatei (TURP), aceasta fiind metoda folosita cel mai frecvent in tara noastra si avand rata de satisfactie cea mai mare pentru pacient. In concluzie, adenomul de prostata reprezinta o boala frecventa a barbatilor de varsta inaintata cu impact major asupra stilului de viata atunci cand nu este tratata corespunzator. Vestea buna este ca medicina moderna ofera multe solutii pentru tratamentul de succes, fie medicamentos sau chirurgical.